Manastirea Lainici

Mănăstirea Lainici este unul dintre cele mai importante monumente istorice de pe raza localităţii Bumbești. Denumirea ei este dată după numele trecătorii în care se află.

Mănăstirea a fost construită între anii 1812-1818, în vremea domnitorului Gheorghe Caragea. La Mănăstirea Lainici s-a ascuns în anul 1817 Tudor Vladimirescu, îmbrăcat în haine călugăreşti, pentru a scăpa de urmărirea turcilor, împotriva cărora luptase în războiul ruso-turc din 1806-1812.

Biserica nouă de la Lainici are un proiect arhitectonic unic la noi în ţară.

În pictura bisericii de deasupra, se vor marca cele mai importante momente din istoria bisericii creştine, cu cei mai reprezentativi Sfinţi din toată lumea şi din toate timpurile.”

După 1947 reîncepe construirea căii ferate Bumbeşti-Livezeni şi modernizarea Drumului Naţional, care afectează mânăstirea.

În 1961 Mănăstirea este desfiinţata ca loc de cult, rămânând cu titlul de “casă de oaspeţi”. Până în 1970 uşile bisericii au fost închise cu lacătul, nepermiţându-se să se facă slujbe decât în unele Duminici şi sărbători religioase.

Biserica nouă, cu hramul Izvorul Tămăduirii s-a înălţat după anul 1990, arhitectonic biserica este o cruce greacă. Pridvorul are coloane sculptate în piatră de Viştea . Pronaosul este despărţit de naos prin 4 coloane, ce s-au placat în marmură. Naosul prezintă 2 strane şi 2 iconostase, cel din dreapta pentru icoana zilei iar cel din stânga pentru icoana hramului bisericii.

Actual, Mănăstirea Lainici este cel mai vizitat obiectiv din Parcul Național Defileul Jiului, atrăgînd anual peste 10.000 mii de pelerini și trecători. Dintre aceștia, doar cîteva zeci rămîn pentru a se bucura de liniștea și sălbăticia zonei.

Jiul

Jiul este afluent de ordinul I al Dunării și confluează cu aceasta la 692 km amonte de vărsarea fluviului în Marea Neagră.Reţeaua hidrologică este formată din sectorul de circa 30 km al Jiului între confluenţa Jiului de Est cu Jiul de Vest şi confluenţa cu Pârâul Sadu, spre care converg toate pâraiele aferente şi anume: Leurzoaia, Runcu, Alunu, Bratcu, Repede, Tarniţa, Popii, Pate Rău, Cerbănaşu Mare, Cerbănaşu Mic, Dumitra, Murga Mare, Murga Mică, Ploştina Murgilor, Strâmbuţa şi Liliacului pe versantul vestic şi Trântor, Ursului, Chitu, Cerbului, Alb, Ciobănaşului şi sectorul inferior al Polatiştei pe versantul estic. La acestea se adaugă alţi afluenţi mai mici şi afluenţii secundari ai pâraielor amintite. În total reţeaua hidrologică depăşeşte larg lungimea de 300 km. Majoritatea pâraielor mari au debit permanent, dar cu fluctuaţii sezoniere notabile. Se formează prin unirea a doi afluenți principali: Jiul de Vest ce izvorăște din Munții Retezat și Jiul de Est ce izvorăște din versantul sudic al munților Șureanu, la altitudini în jur de 1500m.

Defileul Jiului este considerat de cunoscători drept cel mai spectaculos  și impresionant defileu din tară, cu versanți abrupți , văi înguste și sălbatice , totodată ferestruind un culoar de migrație pentru animale. Dincolo de măreția reliefului, Defileul Jiului ne oferă oportunități de a ne petrece timpul liber, fie ea o vizită scurtă sau de mai multe zile fiind foarte  căutat pentru activitățile outdoor și anume raftingul, observare de păsări și pescuit de agrement. Raftingul se poate practica individual sau prin intermediul operatorilor specialziați.

Pe malul Jiului se află și locul de campare pus la dispoziție de administrația parcului, amplasament pitoresc și facil de vizitat. Locul este dotat cu mobilier specific, dispune de vetre de foc.

Lucrari de arta

Defileul Jiului a fost „îmblânzit” de om pentru a constitui un culoar de traversare între Ardeal și Oltenia, fie pentru negoț sau fie pentru rolul său strategic în luptele din cele două războaie mondiale desfășurate și pe teritoriul României.

De-a lungul timpului, Defileul Jiului a cunoscut și alte valențe, fiind actual și un cunoscut peisaj continuu ce se dezvăluie prin străbaterea căilor de acces rutier și feroviar. De fapt, tot arealul parcului național este un peisaj pitoresc iar anumite zone sunt deschise pentru publicul larg, prin intermediul traseelor tematice dezvoltate de administrația parcului sau prin intermediul drumețiilor sau activităților de observare, cu însoțitor din partea parcului.

Cascada Murga

Parcare amenajată cu masă de popas situată pe DN66 după Pietrele Albe, pe sensul de mers spre Bumbești-Jiu, unde „beneficiați” de liniștea tumultului apelor  Murgii și veți găsi un panou cu o fabuloasă întâmplare din Primul Război Mondial de pe aceste meleaguri. Locul este ușor de identificat pe hărțile online.

Istorie si cultura in Defileul Jiului

Dacă sunteți pasionati, vă așteptăm să ne contactați pentru a vă însoți în locuri cu o încărcătură deosebită, în inima pădurii și a munților. Veți fi martorii locurilor în care s-au purtat lupte crâncene pentru apărarea teritoriului strămoșesc, descoperind tranșeele încă păstrate în perfectă stare sau vă veți transpune în clipe de viață ale înaintașilor noștri, din timpuri totuși recente, poposind la conacele comunității, conace care reprezintă podoabe arhitecturale tradiționale. Sigur veți simți liniștea dar și vocea naturii, aspect pe care fiecare îl căutăm în diferite momente ale vieții.

Manastirea Visina

În secolele XIV şi XV, mănăstirile pe lângă faptul că stăpâneau mari proprietăţi feudale, erau totodată centre de cultură, unde se învăţa carte slavonă, unde se copiau cărţile bisericeşti. De aici se recrutau “Diecii” – secretarii pentru cancelariile domneşti şi curţile boiereşti.

Una din aceste mânăstiri zidite în această perioadă este şi mânăstirea Vişina zidită lângă un turn dacic de apărare, care poate a avut lângă el şi un sanctuar. Despre Mânăstirea Vişina documentele ne arată că a fost zidită de Mircea  cel Bătrân sub munte. Aşezată în defileul Jiului, ea poate fi socotită printre cele mai vechi locaşuri religioase din judeţul Gorj ridicate de Mircea cel Bătrân.

Ruinele sale se pot observa pe partea dreaptă a Jiului. Înălţată iniţial din piatră de către Mircea cel Bătrân este atestată documentar într-un hrisov din 1514, prin care Neagoe Basarab confirma mânăstirii stăpânirea peste jumătate din moşia Baiului şi peste aşezarea Porceni, de la gura Porcului.

Pentru localnici a prezentat o mare importanţă pentru că a fost primul „focar” de cultură de pe aceste meleaguri.

Documentul din 14 decembrie 1514 atestă ridicarea mănăstirii de către Mircea cel Bătrân. Prin acesta Neagoe Basarab confirmă celor ce trăiesc la mănăstirea Vişina, egumenului Grigore cu toţi fraţii, călugării” ca să le fie ocina şi cu grădinile şi cu tot hotarul pe unde a fost din vechime încă din zilele lui Mircea Voievod”.

În construcţia acestei mânăstiri s-au îmbinat armonios elementele stilului bizantin. Acest monument istoric vorbeşte peste veacuri de indestructibila aspiraţie de libertate a locuitorilor. Reconstituirea Mănăstirii Vișina a început la data de 19 octombrie 1994,  păstrându-se hramul inițial. Sfânta mănăstire are hramul „Sfânta Treime”.

Schitul Locurele

Pe una din culmile muntelui Gropu, care se lasă abrupt în Jiu, într-o poiană largă numită „Locuri Rele”, la o altitudine de 750-800 m se află Schitul Locurele. Într-o oră de mers pe drumul amenajat de exploatările forestiere, se poate ajunge acolo. Se găseşte la o diferenţă de nivel de 350 m şi la o distanţă de 0,5 km pe drumul în serpentină. Este construit în 1850-1852 din lemn iar după 1855-1858 a fost reclădit din cărămidă în forma în care se găseşte astăzi.

Poiana în care este construit are ca străjeri Muntele Sliva la sud şi culmile Parângului la nord-est.

Arhitectura bisericii cu ziduri groase de 1 m are formă trilobată cu turla cu feţe poligonale, bine proporţionate faţă de ziduri. Biserica nu are tindă.

Anual, aici se adună numeroși vizitatori / credincioși care participă la slujba hramului, bucurîndu-se totodată de un peisaj extraordinar. Schitul este și un punct intermediar în drumeția pe traseul tematic „Defileul Jiului și comorile sale”.

Rezervatia naturala Sfinxul Lainicilor

Sfinxul Lainicilor este o rezervaţie naturală ce are ca scop conservarea elementului natural cu valoare peisagistică reprezentat în cazul de față de formațiunea geologică cu aspect de sfinx, format prin modelarea unei stânci de către factori climatici de mediu (îngheț/dezgheț/precipitații/vânt).

Având în vedere semeția acestei formațiuni, vizibilă din diferite puncte ale parcului dar mai ales din zona căilor de acces care tranzitează parcul național, administrația parcului a realizat un traseu tematic din trei direcții către punctul cel mai de sus al formațiunii. Acest traseu este cel mai utilizat de iubitorii de drumeții. Mai multe informații se pot regăsi în meniul specific privitor la trasee.

Monumentul Generalului Dragalina

Printre numărul mare de eroi care şi-au dat viaţa pentru întregirea neamului în timpul războiului din  1916-1918 se numără şi Generalul Ion Dragalina. În timp ce inspecta trupele  este rănit grav în ziua de 12 octombrie 1916 în apropiere de Lainici şi cu toate îngrijirile medicilor rana primită îi va cauza moartea la 6 noiembrie 1918 într-un spital din Bucureşti.

Monumentul a fost ridicat în 1927, inaugurat în 12 octombrie, în memoria generalului care a căzut în apropiere de Lainici, pe malul stâng  al Jiului, în locul unde a fost rănit.

Monumentul  aminteşte călătorului de bătălia desfăşurată de trupele române în anul 1916 sub comanda generalului Dragalina pentru apărarea defileului împotriva atacului armatelor germane. Acesta este format dintr-o cruce de marmură albă aşezată pe un postament de ciment.